Thiền

Thiền (Thiền Tông) este forma vietnameză a școlii chineze Chan, cunoscută în Occident sub numele de Zen.

Această tradiție budistă se concentrează pe meditație și intuiție pentru a obține iluminarea, fiind profund influențată de rădăcinile chinezești, dar dezvoltându-se distinct în Vietnam, cu școli istorice precum Vinītaruci și Vô Ngôn Thông.

Școala a evoluat de-a lungul secolelor, cu școli vechi care combinau elemente de taumaturgie și ascetism.

Trúc Lâm. Înființată de împăratul Trần Nhân Tông, această școală a integrat diverse linii de Zen (Vinitaruci, Wu Yantong și Tsao T'ang) și a devenit o expresie unică a budismului vietnamez, punând accent pe non-dualitate și viața de zi cu zi.

Thích Nhất Hạnh, un maestru Zen renumit, a contribuit semnificativ la popularizarea practicilor de mindfulness (atenție conștientă) și a „budismului angajat” la nivel mondial.

Spre deosebire de alte forme care pot fi strict meditative, Thiền-ul a fost adesea descris ca un amestec de practici rituale și angajament cu lumea, subliniind că „comoara este în interior”.

Deși Budismul (inclusiv Thiền) este o religie semnificativă în Vietnam, ea coexistă adesea cu religia populară și venerarea strămoșilor.