| Legende, mituri, povestiri |
Povestea vieții lui Sariputta
Sāriputta (în Pāli: Sāriputta; în sanscrită: Śāriputra) este una dintre cele mai importante figuri din tradiția Theravāda. Este considerat „Discipolul Șef” al lui Buddha (alături de Moggallana). A fost adesea numit Dhammasenapati sau „Generalul Dhammei”.
A fost renumit atât pentru înțelepciunea sa profundă (paññā) cât și pentru umilința sa extraordinară.
Un discurs al lui Sariputta, consemnat în Sangiti Sutta —, ultima dintre cele 34 de sutre care alcătuiesc Digha Nikaya, Culegerea de Sutre Lungi —, va forma probabil cadrul pentru Anguttara Nikaya, Culegerea de sutre organizate după numărul de subiecte, și va constitui de asemenea ideea seminală pentru primul conciliu buddhist ("Conciliu" este traducerea pentru Sangiti, litt. Recitare în comun) care va avea loc la Sapta Parni, trei luni după Parinibbana lui Buddha, un eveniment crucial pentru păstrarea învățăturilor lui Buddha peste milenii.
Discipolii lui Sariputta se crede că au alcătuit Abhidhamma, al treilea dintre cele trei coșuri care alcătuiesc Tipitaka, Canonul Buddhismului Theravada, pe baza sistemului de liste creat de Sariputta, prin care învățăturile lui Buddha sunt enumerate spre a nu fi uitate.
De asemenea, Śāriputra apare ca interlocutor al lui Bodhisattva Avalokiteśvara în Prajñāpāramitāhṛdaya Sutra, care este cea mai des recitată, transcrisă, și studiată scriptură din Buddhismul Mahāyāna.
Sariputta. Myanmar, 19th century.
Primii ani ai vieții
Sariputta s-a născut într-o familie bogată de brahmani într-un sat din apropierea orașului Rajgir (Biharul de astăzi, India). Numele său la naștere a fost Upatissa. Numele „Sāriputta” înseamnă „fiul lui Sārī”, referindu-se la mama sa.
Toată viața a avut un prieten, foarte apropiat, pe nume Kolita (care a căpătat mai târziu numele de Moggallana). Se spunea că cei doi erau inseparabili.
În ciuda bogăției și statutului social ridicat, atât Upatissa, cât și Kolita aveau un profund sentiment de nemulțumire spirituală.
Legenda spune că, în timp ce urmăreau un festival popular, au avut revelația că până într-o o sută de ani, toți cei din mulțime vor muri. Această conștientizare acută a impermanenței i-a determinat să renunțe la viața lor lumească și să devină asceți rătăcitori.
Inițial, au studiat sub îndrumarea unui faimos profesor pe nume Sanjaya Belatthiputta. Au stăpânit rapid învățăturile sale, dar au simțit că filosofia sa nu ducea la „Nemurire” (Iluminare). Au făcut un pact: oricine găsea primul „Adevărul” să îi spună imediat și celuilalt.
Întâlnirea cu Assaji
Punctul de cotitură în viața lui Sariputta a venit atunci când l-a întâlnit pe Assaji, unul dintre primii cinci discipoli ai lui Buddha. Sariputta a fost impresionat de aspectul senin și calm al lui Assaji în timp ce acesta mergea după ofrande de mâncare.
Sariputta l-a întrebat pe Assaji cine este învățătorul său și care este învățătura pe care el o predă. Assaji i-a răspuns modest că el este un nou venit, dar a recitat un verset care rezuma învățătura lui Buddha:
„Pentru toate cele care apar dintr-o cauză,
Tathāgata a explicat cauza,
și, de asemenea, încetarea ei.
Aceasta este învățătura Marelui Ascet.”
Auzind aceste cuvinte, Sariputta a avut o asemenea viziune a profunzimii învățăturii lui Buddha, încât textele spun că a atins prima etapă a iluminării (Sotapanna sau Intrarea în Curent).
L-a căutat imediat pe prietenul său Kolita, căruia i-a spus că a găsit în sfârșit Învățătorul care îi poate conducere către Eliberare, și i-a repetat cuvintele auzite de la Assaji.
Sariputta și Kolita le vor propune lui Sanjaya și discipolilor acestuia să intre cu toții în ordinul monastic al lui Buddha. Sanjaya va refuza, dar Sariputta și Kolita împreună cu mulți dintre adepții lui Sanjaya s-au dus să-l întâlnească pe Buddha.
Văzîndu-i venind de la distanță, Buddha le va spune celor de lângă el că cei doi care conduc grupul de asceți care se apropie, vor fi principalii săi discipoli.
Vor intra cu toții în ordinul monastic al lui Buddha. Kolita (denumit mai târziu Mahā Moggallāna) a atins statutul de arahant în scurt timp.
Sāriputta a atins iluminarea completă aproximativ două săptămâni mai târziu, în timp ce asculta un discurs ținut de Buddha. Tradiția îl prezintă ca un discipol a cărui realizare s-a maturizat printr-o contemplare atentă și o înțelepciune pătrunzătoare.
„Generalul Dhammei”
În timp ce Moggallana a devenit faimos pentru puterile sale psihice, Sariputta a devenit faimos pentru înțelepciunea sa.
Buddha spunea adesea că Sariputta era ca o mamă care naște un copil (aducând oamenii la prima etapă a iluminării), în timp ce Moggallana era ca o doică care crește copilul (ajutându-l să ajungă la etapele superioare).
Tradiția îi atribuie lui Sariputta meritul de a fi sistematizat Abhidhamma Pitaka (analiza filosofică și psihologică a învățăturilor). Se spune că Buddha i-a predat aceste perspective profunde lui Sariputta, care apoi le-a organizat pentru Sangha.
În mai multe rânduri, Buddha a dat o scurtă învățătură și apoi l-a rugat pe Sariputta să o explice în detaliu celorlalți. Buddha a afirmat odată că Sariputta era singura persoană care putea „învârti roata Dhammei”, așa cum a făcut și El însuși.
Sariputta și bunul său prieten Mahāmoggallāna au avut de asemenea un rol esențial în dejucarea încercării lui Devadatta de a crea o schismă în ordinul buddhist.
Pozând drept practicant al ascetismului sever, insinuând că Buddha nu dă reguli suficient de severe pentru bhikkhu, și beneficiind de sponsorizări substanțiale din partea noului rege din Magadha, Devadatta reușise să atragă un număr de bhikkhu, majoritatea novici neinformați, în vihara sa situată la aproximativ 50 km sud-vest de Rajgir, la Gayāsīsa, lângă Gayā de azi, Bihar, India.
Buddha îi trimite pe Sariputta și Moggallana să le spună călugărilor de la Gayāsīsa că Devadatta nu are împuternicirea sa pentru a conduce nici un grup de bhikkhu, și să le ceară să aleagă de la cine doresc să învețe. Toți călugării aleg să îl urmeze pe Buddha și pleacă, împreună cu Sariputta și Moggallana, către vihara unde se găsea Buddha, Venuvana (Pali: Veluvana), lângă Rajagriha.
Când se trezește dimineața, Devadatta vede vihara de la Gayāsīsa pustie și pleacă furios pentru a-i cere socoteală lui Buddha, dar, consumat de propria sa ură, va muri pe drum, tâșnindu-i sânge pe gură.
Trăsături de caracter
Sariputta era renumit pentru modestia și răbdarea sa:
Deși era discipolul șef, era cunoscut pentru faptul că era incredibil de abordabil. Există o poveste despre un călugăr novice în vârstă de șapte ani care a arătat că roba lui Sariputta se târa pe jos; în loc să se simtă ofensat, „Generalul Dhammei” a îngenuncheat, i-a mulțumit băiatului și și-a aranjat roba.
Multe discursuri din Canonul Pāli sunt rostite de Sāriputta. El preia adesea învățături date pe scurt de Buddha și le extinde în analize detaliate.
Canonul îl descrie în mod repetat ca fiind umil, în ciuda statutului său, respectuos chiar și față de călugării mai tineri, calm și lipsit de orgoliu —, un învățător și mentor model.
Buddha a lăudat frecvent înțelepciunea lui Sāriputta și l-a comparat cu un general capabil care ajută un rege să guverneze un regat.
Zile finale și moartea (Parinirvana)
Sariputta a murit cu doar câteva luni înaintea lui Buddha.
În ultima lor întâlnire, la Nalanda, Sariputta îi va aduce un omagiu plin de devoțiune lui Buddha, spunându-i că nici în trecut, nici în viitor, nu a existat și nu va exista o a doua persoană a cărei Cunoaștere să o depășească pe cea a lui Buddha, deoarece nimeni nu poate depăși Cunoașterea obținută de Buddha prin meditația continuă asupra corpului, asupra senzațiilor, asupra minții și asupra legilor fundamentale ale firii.
Dându-și seama că viața lui se apropia de sfârșit, Sariputta se întoarce la casa părintească, pentru a expune învățătura lui Buddha propriei sale mame, Sāri, o brahmană convinsă, care își trăise viața plină de resentimente pentru alegerea fiului ei de a-l urma pe Buddha.
Sāri nu vrea să stea de vorbă cu el, dar, în timpul nopții, din camera unde stătea Sariputta, apare o lumină foarte puternică, orbitoare. Sāri se trezește și vine să vadă de unde vine acea lumină. Văzându-i în camera lui Sariputta pe zeii venerați de brahmani, conduși de însuși Brahma, veniți să îl venereze pentru ultima dată pe fiul ei, Sāri își schimbă părerea.
Pe patul de moarte, Sariputta i-a ținut o ultimă predică care a mișcat-o atât de mult încât aceasta a atins prima etapă a iluminării.
Sariputta a murit chiar în camera și în patul în care s-a născut. După ce a atins Nibbāna finală (Parinibbāna), moaștele sale au fost aduse lui Buddha de către alți călugări. Se spune că Buddha l-a lăudat și a reamintit comunității calitățile sale extraordinare.
Pentru mulți practicanți Theravāda, Sāriputta reprezintă posibilitatea ca investigația riguroasă, reflecția atentă și conduita etică să poată culmina cu trezirea. Viața sa demonstrează că înțelepciunea nu este doar cunoaștere intelectuală, ci o perspectivă directă asupra naturii realității.
Iconografie
În arta și iconografia budistă, Sariputta este reprezentat stând în picioare în partea dreaptă a lui Buddha (reprezentând înțelepciunea), în timp ce Moggallana stă în stânga (reprezentând puterea).
El este un simbol a profunzimii intelectuale a budismului și a posibilității de a combina vasta inteligență cu modestia profundă.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
